DESPRE MEDIERE

Medierea in domeniul asigurarilor / Rolul mediatorului

Prima definiție a medierii este dată de Platon care considera că „Cel mai sacru dintre toate tribunalele, să fie acela pe care părțile şi-l vor fi creat ele însele şi pe care îl vor fi ales prin bună înțelegere!”

Instituția medierii a fost pentru prima dată reglementată în România în anul 2006 prin Legea 192. Conform art. 1 alin. (1) din lege, „medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor”.

Oricine se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea unui conflict, poate apela la serviciile unui mediator. Legiuitorul în art. 3 din legea care reglementează profesia de mediator a ținut să sublinieze acest lucru astfel: „activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.”

Din punct de vedere al tipurile de conflicte care pot fi supuse medierii, legiuitorul a stabilit în art. 2 alin. (4) din Legea 192 că “nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.”

Medierea reprezintă comunicare, iar comunicarea în situații conflictuale poate duce la soluții la care nu ne-am gândit la început, dar care pot apărea pe parcursul derulării procedurii. Pe întreaga durată a medierii, părțile discută și fac propuneri cu privire la modul de soluționare a conflictului, motiv pentru care medierea reprezintă o negociere din care ambele părți pot obține un câștig.

La finalul procedurii, mediatorul întocmește acordul de mediere în care este prezentată soluția (acordul) la care au ajuns părțile.

Medierea în domeniul asigurărilor

Medierea reprezintă o metodă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, care se poate aplica doar cu privire la drepturile la care părțile pot dispune. În materia asigurărilor, prin mediere se pot soluționa toate conflictele care pot apărea între societățile de asigurări și asigurați.

Aplicarea unei astfel de proceduri în cazul conflictelor apărute în domeniul asigurărilor, prezintă numeroase avantaje, atât pentru asigurați cât și pentru societățile de asigurări.

Pentru asigurați, aplicarea procedurii mediere înseamnă posibilitatea soluționării conflictului într-un interval de timp scurt și o diminuare semnificativă a costurilor raportat la cheltuielile pe care ar trebuii să le facă dacă s-ar adresa instanței.

Ședințele de mediere sunt stabilite după o consultare prealabilă a părților implicate și doar în prezența acestora. În fața mediatorului nu se vor administra probe și nici nu este necesară o încadrare juridică a faptelor, părțile având libertatea de a-și exprima liber punctul de vedere cu privire la situația existentă.

Soluția la care părțile ajung de comun acord va fi pusă în aplicare conform convenției lor. În acest mod, raportat la aplicarea hotărârii instanței judiciare clasice, societățile de asigurări beneficiază de o predictibilitate mai mare a cheltuielilor deoarece, pe de o parte, suma și termenul de plată sunt cele negociate prin acordul de mediere, iar, pe de altă parte, ele își pot stabili mai ușor bugetul anual de venituri și cheltuieli, evitându-se astfel o instabilitate economico-financiară.

Rolul mediatorului

Întreaga procedură de mediere se desfășoară sub îndrumarea unui mediator care se bucură de încrederea acordată de părți. Rolul lui este acela de a facilita negocierile dintre ele și de a le sprijini în identificarea unor soluții reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Mediatorul este cel care asigură mediul propice desfășurării procedurii, atât din punct de vedere al locului desfășurării cât și al regulilor și a condițiilor de desfășurare. Toate părțile implicate în procedura medierii, inclusiv mediatorul, sunt obligate să respecte confidențialitatea negocierilor, încălcarea acestei obligații atrage răspunderea părții în culpă.

În cadrul procedurii de mediere, soluția este cea aleasă de părți și nu este una impusă. Totuși, mediatorul le poate sugera părților anumite soluții, care vor face parte din acordul de mediere doar dacă părțile le consideră adecvate situației date.

Profesia de mediator este o profesie non-juridică, deoarece legiuitorul nu a impus ca printre condițiile pe care le are de îndeplinit o persoană pentru a dobândi calitatea de mediator și pe aceea de a avea studii juridice. De aici înțelegem că mediatorul nu este un specialist în drept, ci el poate să aibă orice altă pregătire profesională. Părțile au posibilitatea să aleagă un mediator cu o pregătire profesională apropiată de domeniul conflictului, care le poate ajuta să identifice o soluție raportat nevoile lor.

Facebook Twitter Google+ Pinterest
×

Log in